Cui i-e dor de o poveste?

SCUFITA ROSIE
     - fratii Grimm

      A  fost  odata  o fetita zglobie si dragalasa, pe  care  o  iubea
oricine de cum o vedea. Dar mai draga decat oricui ii era bunicii, care
nu stia ce daruri sa-i mai faca. Odata bunica ii darui o scufita rosie,
si  pentru  ca-i sedea tare bine fetitei si nici nu mai voia sa  poarte
altceva pe cap, maica-sa ii zise:
      -  Scufita  Rosie, ia baga-n cosulet bucata asta  de  cozonac  si
sticla  asta  de  vin  si  du-le bunicii, ca e bolnava  si  slabita  si
bunatatile  astea o sa-i ajute sa-si mai vina in puteri.  Da'  vezi  de
pleaca  mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos  si
sa  nu te abati din drum; altfel cine stie, de alergi, ai putea sa cazi
si  sa spargi sticla, si atunci bunicuta cu ce o sa se mai aleaga ? Iar
cand  o  sa  fii  sa  intri  in casa, nu uita sa-i  dai  bunicii  "buna
dimineata" si vezi sa nu inceapa a-ti umbla ochii prin toate  ungherele
!...
      -  Asa  am  sa  fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu  mana  la
plecare.
      Bunica  locuia in padure, cam la vreo jumatate de ceas de partare
de  sat. Si de cum intra Scufita Rosie in raristea codrului, numai ce-i
iesi  lupul inainte. Dar Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul
si nu se temu de fel cand il vazu.
     - Buna ziua, Scufita Rosie ! ii zise el.
     - Multumesc frumos, lupule.
     - Incotro asa de dimineata, Scufita Rosie ?
     - Ia, pana la bunicuta !
     - Si ce duci acolo, sub sort ?
      -  Cozonac si vin. Mamam a facut ieri cozonacsi-i duc nitelus  si
bunicii, care-i bolnava si slabita, sa manance si ea, ca sa-si mai vina
in puteri.
     - Da' unde sade bunica-ta, Scufita Rosie ?
     - Colo, in padure, la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. Cum
ajungi  sub cei trei stejari, ai si dat peste casa ei, iar ceva mai  la
vale e alunisul, pe care doar il stii ! ii raspunse Scufita Rosie.
      Lupul  isi  zise in sinea lui: "Frageda-i fetita asta  !  Ce  mai
imbucatura pe cinste ar fi, zau asa ! Cu mult mai gustoasa decat baba !
Da'  e  vorba  ca  trebuie  sa fiu siret si sa  ticluiesc  in  asa  fel
lucrurile ca sa pun mana pe amandoua "...
      Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi
incepu sa-i spuna cu glas mieros:
      - Scufita Rosie, ia te uita ce flori frumoase stralucesc in jurul
tau  !  Si tu nici nu le iei in seama macar... Si mie imi pare  rau  ca
nici n-auzi ce dulce canta pasarelele !... Atat de serioasa pasesti  pe
drum,  de parca te-ai duce la scoala. Si e atat de placut sa hoinaresti
si sa zburzi prin padure; a atata veselie !...
      Scufita  Rosie  ridica  privirea si cand vazu  cum  jucau  razele
soarelui printre crengile copacilor, cand privi mai cu luare-aminte  la
florile  frumoase care cresteau pretutindeni, isi spuse  in  sinea  ei:
"Mare  bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet  de  flori
proaspete  ! E atat de dimineata, ca nu mi-e teama c-am sa intarzii  !"
Se abatu deci din drum si o lua prin padure, ca sa culeaga flori. Rupea
de  ici una, de dincolo alta, dar indata I se parea ca putin mai incolo
ii  zambeste  o  floare  si  mai ochioasa; alerga  intr-acolo  si,  tot
culegandmargarete  si  clopotei, se pierdea tot  mai  mult  in  adancul
codrului. In ast timp insa, lupul porni de-a dreptul spre casa  bunicii
si batu la usa.
     - Cine-i acolo ?
      -  Eu sunt, Scufita Rosie, si-ti aduc cozonac si-o sticla de vin.
Dar deschide usa bunicuta !
      -  Apasa  pe clanta si intra ! raspunse bunica - ca  eu  ma  simt
slabita si nu ma pot da jos din pat.
      Lupul  apasa pe clanta, deschise usa, se repezi glont spre  patul
bunicii  si,  fara  sa scoata o vorba, o inghiti. Se  imbraca  apoi  in
hainele ei, isi puse pe cap scufia, se culca in pat si trase perdelele.
      In  vremea asta, Scufita Rosie culesese atatea flori, ca abia  le
mai putea duce. Cum alerga ea de colo pana colo, deodata isi aminti  de
bunica  si  porni degraba spre cascioara din padure. Si nu mica  ii  fu
mirarea cand vazu usa data de perete.
      De  indata  ce intra in odae, o cuprinse nelinistea; totul  I  se
parea  atat de ciudat, incat isi spuse: "Vai, Doamne, ce-o  fi  azi  cu
mine,  de mi-e asa de frica ?... Ca doar alta data ma simteam  atat  de
bine la bunicuta !"
     Si fara sa mai astepte, striga:
     - Buna dimineata !
     Dar nu primi nici un raspuns.
      Scufita  Rosie sra apropie atunci de pat si dadu perdelele  la  o
parte.  Bunicuta statea intinsa in pat, cu scufita trasa peste ochi  si
avea o infatisare atat de ciudata, incat fetita intreba:
     - Vai, bunicuta, da' de ce ai urechi atat de mari ?
     - Ca sa te pot auzi mai bine.
     - Vai, bunicuto, da'de ce ai ochi atat de mari ?
     - Ca sa te pot vedea mai bine.
     - Vai, bunicuto, da' de ce ai maini atat de mari ?
     - Ca sa te pot apuca mai bine.
     - Da', bunicuto, de ce ai o coscogeamite gura ?
     - Ca sa te pot inghiti mai bine.
      N-apuca sa sfarseasca ultimul cuvant, ca si sari jos din pat si-o
inghiti pe biata Scufita Rosie.
      Dupa  ce-si  potoli foamea, lupul se culca din  nou  in  pat  si,
prinzandu-l  somnul,  adormi  si incepu sa  sforaie  de  se  cutremurau
peretii.
      Si  se  intampla ca tocmai atunci sa treaca prin  fata  casei  un
vanator.  Auzi el horaiturile si-si spuse: "Bre, da' tare  mai  sforaie
batrana  ! Nu cumva i-o fi rau ?" Intra in casa si, cand se apropie  de
pat, il vazu pe lup tolanit acolo.
      -  Ei  dracie,  nu-mi inchipuiam c-o sa te gasesc  aici,  ticalos
batran ! izbucni vanatorul. De cand te caut !
      Isi  potrivi pusca si voi sa traga, dar in clipa aceea  ii  trecu
prin  minte: "Dar daca lupul a inghitit-o pe batrana ? Poate  c-as  mai
putea s-o scap !" Asa ca nu mai trase, ci, luand o foarfeca, incepu  sa
taie  burta lupului adormit. Abia apuca sa faca doua-trei taieturi,  ca
si  vazu  stralucind scufita cea rosie a fetitei, si cand  mai  facu  o
taietura, fetita sari afara si striga:
     - Vai ce spaima am tras ! Ce intuneric era in burta lupului !
      Dupa  aceea au scos-o afara si pe bunica. Era inca in viata,  dar
abia  mai  rasufla.  Scufita Rosie aduna in graba  niste  pietroaie  si
tustrei umplura cu ele burta lupului.
      Cand  se  trezi,  lupul voi s-o ia la sanatoasa, dar  pietroaiele
atarnau  atat  de greu, ca dihania se prabusi la pamant si  dadu  ortu'
popii.
      Cei  trei nu-si mai incapeau in piele de bucurie. Bunicuta  manca
cozonacul  si  bau  vinul  pe  care-l adusese  fetita  si  pe  data  se
inzdraveni.  Iar  Scufita Rosie gandi in sinea ei, parca  mustrandu-se:
"De-acu'  inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand  oi  merge
singura prin padure, ci o sa ascult de povetele mamei !"

Când iubirea vă face semn...

„Când iubirea copleşitoare vă face
semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent
grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja ei paradisiacă vă
Cuprinde cu aripile ei angelice,
Supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i
v-ar putea răni.
....
Fiindcă precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice,
Precum vă face să creşteţi mai repede
Şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă reteze uscăciunile
Şi să vă distrugă cât mai repede
Răutăţile şi egoismul."
(Fragment din Kahlil Gibran, „Profetul”)

Cugir=Singidava

      Aşezat într-o regiune propice apariţiei şi dezvoltării aşezărilor umane, oraşul Cugir se găseşte în extrema sud-vestică a judeţului Alba, la o distanţă de 40 km de reşedinţa de judeţ Alba Iulia (Apulum). Oraşul este străjuit pe trei părţi de dealuri piemontane, devenite emblematice pentru localnici, precum Dealul Cetăţii, Dealul Drăgana, Piatra Pleşii.
      Desigur, relieful zonei a influenţat, în bună măsură, atât habitatul cât şi ocupaţiile omului aşezat pe aceste locuri, încă din cele mai îndepărtate epoci ale istoriei. Astfel, geograful alexandrin Ptolomeu, în "Îndreptarul geografic", situează SINGIDAVA la 48 gr. longitudine şi 46 gr. 20' latitudine între Ziridava (Pecica) şi Apulum (Alba Iulia). Coordonatele pentru Apulum fiind 49 gr. 15' longitudine şi 46 gr. 40' latitudine, rezultă că Singidava corespunde cu aşezarea dacică de la Cugir.

De altfel, dava dacică de la Cugir se găseşte în imediata apropiere a complexului de cetăţi dacice ce avea în centru Grădiştea de Munte, până la care, în linie dreaptă, sunt doar aproximativ 30 km.

      La prima vedere, denumirea nu se justifică. Pe platoul superior al dealului „Cetăţii"' (situat la 495 m altitudine şi la peste 100 m faţă de valea pe care se află actualul oraş) nu se văd urmele vreunei fortificaţii. Şi, totuşi, din moşi-strămoşi dealul s-a numit „Cetate", fn decursul vremurilor, aici s-au făcut cîteva descoperiri întîmplătoare, ce trădau existenţa unei aşezări antice. Astfel, în 1868 s-a găsit un tezaur de monede dacice de argint, conţinînd peste 2000 piese, dintre care unele au ajuns la Viena, altele la Budapesta, restul intrînd în colecţii publice sau private de la Sebeş şi Sibiu. Unor specialişti de mai tîrziu, totalul de 2 000 le-a părut neverosimil, rezultînd — şi-au spus ei — dintr-o greşeală. De aceea, tezaurului de la Cugir i s-au atribuit, după „corectarea erorii", numai 200 monede.
Că nu a fost o greşeală vine însă să ne-o arate un alt tezaur monetar, găsit tn primăvara anului 1955, pe drumul ce urcă pe versantul de vest spre „Cetate". Roţile unui car au scos la iveală monede răspîndite pe distanţă de aproximativ doi metri. După cum ne-a relatat Ovidiu Bodea, unul dintre cei trei copii care au descoperit comoara, fiecare şi-a umplut pălăria cu bani. A doua zi, în acelaşi loc, şi-au umplut buzunarele încă 11 copii. Din tezaurul împrăştiat astfel, doar nouă monede au ajuns în muzeul din Deva, iar cinci le-am achiziţionat ulterior.
      Cel de-al doilea tezaur era compus din tetradrahme emise în provincia romană Macedonia Prima, precum şi din imitaţii ale unor monede macedonene mai vechi. După cum se ştie, în urma luptei de la Pydna, din 168 î.e.n., Macedonia a fost cucerită de romani şi împărţită în patru subdiviziuni administrative cu o oarecare autonomie şi avînd dreptul de a bate monedă. Cea mai importantă dintre ele a fost Macedonia Prima, cu capitala la Amphipolis. În 148 î.e.n., romanii au anexat definitiv Macedonia, transformînd-o în provincie romană. Monedele Macedoniei Prima au circulat în Dacia din a doua jumătate a secolului II î.e.n. pînă la începutul veacului următor, aşa cum dovedesc cele peste 50 localităţi din Transilvania şi Muntenia unde s-au descoperit asemenea monede.

      Abia primele săpături din anul 1977 au oferit certitudini de un enorm interes, prin descoperirea necropolei cetăţii dacice. Primii locuitori ai dealului "Cetate", ale căror urme de locuire s-au descoperit numai pe pante, au fost purtătorii culturii Sighişoara-Wietenberg din perioada mijlocie şi târzie a epocii bronzului (sec. XVII-XIII i.e.n.). Tot în zona pantelor s-au găsit vestigii dacice de locuire de la sfârşitul primei epoci a fierului (sec. V-VI i.e.n.), ceea ce dovedeşte că amenajarea platoului şi a teraselor s-a făcut mai târziu, adică în secolele III-II i.e.n., când la marginea platoului superior a fost înălţat un puternic val de apărare durat din pământ şi piatră. În faza de apogeu a civilizaţiei dacice, începând de la sfârşitul secolului al II-lea, s-a definitivat amenajarea platoului superior şi a teraselor, iar vechiul val de apărare a fost înlocuit cu unul nou, mult mai puternic, întărit cu un masiv zid de piatră făcut din enormi bolovani de râu uniţi cu pământ, zid pentru amplasarea căruia s-a săpat în stâncă un pat de peste 3 metri, consolidarea făcându-se prin puternici contraforţi din stânca păstrată.
       În spatele noului val de pământ şi a zidurilor de piatră, pe platoul superior, au fost descoperite numeroase locuinţe aparţinând diferitelor perioade; s-a găsit un abundent material arheologic alcătuit din ceramică, podoabe, unelte etc. Ceramica, reprezentată printr-o gamă largă de forme şi ornamente, contribuie în mod esenţial la îmbogăţirea cunoştinţelor actuale cu privire la repertoriul ceramicii geto-dacice. Este prezentă ceramica lucrată cu mâna, de lux sau comună, cât şi cea confecţionată cu roata. La produsele autohtone trebuie adăugate vase greceşti (elenistice) şi romane, precum şi podoabele de factură celtică, cum sunt brăţările de sticlă colorată sau pintenii de fier. Toate aceste mărfuri de import dovedesc, pe lângă multiplele legături comerciale întreţinute de societatea daco-getică pentru care ne stau mărturie şi monedele străine ce făceau parte din cele două tezaure, faptul că ne găsim în faţa unui centru economic de seamă. O vatră de foc, pe suprafaţa căreia s-a găsit o pilă mare de fier şi zgura de fier descoperită în cadrul unui alt edificiu pledează pentru stadiul de civilizaţie al metalurgiei fierului.

     

     Cel mai spectaculos s-a dovedit a fi inventarul aşa numitului "mormânt princiar", ce a aparţinut unui tarabostes local, cu vârsta în jurul a 35 de ani, probabil conducătorul unui trib din zona văii Cugirului. Războinicul a fost incinerat într-un car de paradă cu patru roţi, alături de care s-au găsit resturile incine­rate a trei cai, dar şi numeroase obiecte realizate din fier, bronz, argint şi aur. S-a putut reconstitui, pe baza pieselor găsite, echipamentul de luptă al războinicului, format dintr-un coif de fier, cămaşa de zale din fier, închisă cu butoni din argint suflaţi cu aur. Armamentul era completat cu un scut din lemn placat cu piele, un vârf de lance, o sica, armă specifică dacilor, o sabie dreaptă de tip celtic, garnitura unui arc, alături de piese de vestimentaţie, între care un placaj de aur lucrat în tehnica au repoussé, terminat cu o reprezentare în stil animalier. Peste resturile incinerate au fost depuse un vas de bronz (situla) de provenienţă romană şi o fructieră dacică de mari dimensiuni.

     Mormântul se datează într-o perioadă anterioară Regatului lui Burebista, la începutul sec. I i.e.n. În aceeaşi necropolă a fost cercetat şi un al doilea "mormânt princiar", nu la fel de bogat, dar conţinând două săbii, o cămaşă de zale din fier şi obiecte de argint.

     Iată deci că toponimicul Dealul Cetăţii, transmis din moşi-strămoşi, n-a fost întâmplător. Perpetuarea unui asemenea toponimic n-a putut fi făcută decât de descendenţi ai acelora care ridicaseră vechea cetate dacică, cu atât mai mult cu cât după anul 106 e.n., când cetatea a fost cucerită şi distrusă de romani, nu s-a mai constatat vreo locuire pe acest deal, iar ruinele au fost acoperite de pământ. Falnica cetate de odinioară n-a dispărut însă din amintirea urmaşilor, care au denumit dealul în continuare şi-l numesc şi astăzi "Cetate".

     Întinderea mare, elementele de construcţie şi sistemul de fortificare al aşezării, bogăţia tumulilor şi varietatea materialului arheologic identifică dava de pe "Cetate" cu localitatea antică  SINGIDAVA, menţionată în Geografia sa de Ptolomeu (90-168) ca unul dintre "cele mai strălucite oraşe din Dacia".
(sursa enciclopedia-dacica.ro, dacoromania5.go.ro)

Cantec de oameni

Tablitele de la Tartaria

În 1961, în localitatea Tărtăria din judeţul Alba, arheologul român Nicolae Vlasa făcea o descoperire epocală, recunoscută de străini, dar negată de unii istorici din România. E vorba de trei plăcuţe de lut ars, inscripţionate cu o scriere pictografică asemănătoare cu cea sumeriană, dar mult mai veche. În 2003, la iniţiativa lui Napoleon Savescu, fondator şi preşedinte al "Dacia Revival International Society of New York", a fost ridicat la Tărtăria un monument închinat primului mesaj scris din istoria omenirii.

Celebrele inscripţii de la Djemer-Nasr, Kis şi Uruk, de la Sumer, care-i determinaseră pe istorici să considere scrierea sumeriană drept cea mai veche de pe pământ, erau datate pe la 3300 i.H. Plăcuţele de lut ars descoperite de Nicolae Vlasa la Tartaria, au fost datate, la rândul lor, prin metoda cercetării cu carbon radioactiv, la o vechime de aproximativ 7000 de ani, deci cu peste un mileniu mai “bătrâne” decât cele de la Sumer.
Unii dintre istoricii români s-au aratat destul de sceptici în faţa acestei descoperiri, avansând teoria puerilă că plăcuţele au fost aduse în traistă de un negustor din Sumer! Alţii, mai serioşi, au tratat descoperirea cu toată responsabilitatea şi au ajuns la o concluzie stupefiantă: sumerienii au ajuns în Mesopotamia, migrând de pe teritoriul vechii Dacii şi ducând cu ei o scriere deja cunoscută. Iar cercetatoarea Maria Gimbutas din Statele Unite ale Americii consideră că spaţiul carpato-danubiano-balcano-pontic este leagănul culturii europene.

 

Geto-dacii din Mesopotamia
 Marile migraţii s-au produs încă din mileniul IV i.H. "Potrivit opiniei generale, sumerienii au venit în Sumer aproximativ pe la jumătatea mileniului IV... În general, există o concordanţă de opinii privind faptul că sumerienii au venit din ţinuturi muntoase. Potrivit religiei pe care şi-au adus-o din ţara de origine, zeii lor sălăşluiau în vârful munţilor, iar dacă în noua lor ţară nu au găsit munţi, ei au ridicat zeilor temple în formă de munţi artificiali - ziguratele" – scria V. Zamarowsky în celebra sa carte "La început a fost Sumerul". În continuarea acestei idei, istoricul rus N. Jirov declara în revista Znanie Sila (1971) că sumerienii au migrat din zona peninsulei balcanice (Geto-Dacia). Sumerienii au migrat cu tot cu calendar. Dar, pentru că acesta nu se mai potrivea la mărimea zilelor şi nopţilor de pe latitudinea lor, l-au schimbat. Acelaşi argument a fost folosit şi de astronomul polonez Ludwig Zaidler în cartea "Istoria ceasurilor", pentru a demonstra migraţia sumeriană din zona carpatică. N. Jirov mai sublinia faptul că limba sumeriană era total diferită de cele ale vecinilor semiţi, iar scrierile lor plasau originea strămoşilor într-o ţară montană sau submontană. Datările cu carbon radioactiv realizate de savantul american Marija Gimbutas (care stabiliseră că tăbliţele carpatice sunt mai vechi cu peste un mileniu decât cele din Sumer), au fost confirmate în anul 1972 şi de academicianul bulgar Vladimir I.Georgiev.


Scrierea gotică – “furată” de la geţi 
 Savantul belgian Bonaventura Vulcanius Brugensis analizează în cartea sa „Despre literele şi limba geţilor sau a goţilor", publicată în 1957 la Lyon, mai multe alfabete aşa-zis gotice prin comparaţie cu cel getic primitiv. El mărturiseşte că s-a inspirat din lucrarea arhiepiscopului de Uppsala, Joannes Magnus Gothus, intitulată „Istoria tuturor regilor goţi şi finlandezi" (publicată la Roma în 1554), în care se prezenta pentru prima dată alfabetul getic. În această lucrare, Joannes Magnus Gothus demonstra că episcopul Wulfila (303-383 d. H.) inventase alfabetul gotic inspirându-se din cel getic. În acest alfabet (gotic), considerat a fi cel mai nou din acea vreme, Wulfila a tradus Biblia, cunoscută sub numele de Codex Argenteus. Atât Vulcanius Brugensis, cât şi Joannes Magnus au avut la dispoziţie surse antice şi medievale foarte rare şi de o valoare inestimabilă, care astăzi nu mai sunt disponibile. Printre acestea se numără şi discursurile lui Cato cel Bătrân (234-149 i. H.), din care citează: „… faptele de vitejie ale geţilor fuseseră cântate de poeţii lor, acompaniaţi la flaut, cu mult înainte de întemeierea Romei...". Şi nu numai Cato cel Bătrân, ci şi poetul erudit Publius Ovidius Naso (43 i. H. -17d. H) est martori autentic. Timp de 10 ani a trăit exilat printre geţii din nordul Imperiului Roman, le-a învăţat limba, ba chiar a scris în limba getă şi sarmată mai multe poeme, din care ne-a parvenit unul păstrat în Pontica, în rezumat. În mod surprinzător, cei care au susţinut cel mai mult ideea că Tăbliţele de la Tărtăria reprezintă primul alfabet al omenirii nu au fost oamenii de ştiinţă români, ci străinii. La Tărtăria nu s-au mai făcut săpături din anul descoperirii enigmaticelor plăcuţe. Acestea sunt depozitate la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj. Peste semnificaţia lor istorică şi ştiinţifică s-a aşternut, în toţi aceşti ani, un misterios val de tăcere. Din fericire, în ultimii ani, câţiva cercetători încearcă din nou să readucă la lumină adevărul despre trecut, repunând în discuţie valoarea inestimabilă a Tăbliţelor de la Tărtăria.



Descifrarea
Specialiştii susţin că ceea ce este caracteristic acestor plăcuţe este o identitate comună, cunoscută sub denumirea de Cultură Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.), râspandită în ţara noastră (în Banat şi Oltenia), în sudul Serbiei, sud-estul Ungariei şi nord-vestul Bulgariei. S-a ajuns la concluzia că cel mai vechi texte din lume (cele de pe plăcuţele de la Tărtăria), descifrate deja, ar suna astfel: BAB-SARRU/RABU-DU-KI-USU-EN/ZU- GIRA-PATESI-III-BANSUR-MU-NANNAR-RABU/ZU-II-DINGIR-II-DINGIRANA" şi se traduce prin: "Poarta de acces a marelui rege care conduce cele patru districte ale ţării puternicilor zei ai Lunei şi Focului, a prinţilor care slujesc masa mare pentru jerfele închinate triadei sacre (AN, ENKI, ENLIL-I) şi renumitului zeu al Lunii de nord, cel care face să prospere mâncarea şi băutura, după dispariţia celor doi zei şi două zeiţe (Igigi)"



Cultura Turdaş-Vinca
Localitatea Tărtăria (com.Salişte, jud.Alba) de la poalele versantului nordic al Munţilor Sureanu, e situată pe cursul mijlociu al râului Mureş, la 50 km N-E de Peştera Bordu Mare (unde s-au găsit fragmente osteologice ale omului de Neanderthal), la 40 km.N-E de Peştera Cioclovina (care adăpostea fragmente osteologice ale Omului de Cromagnon). Mai exact, în apropiere de străvechea aşezare Turdaş, situată la 12 km.S-V de Tărtăria. Aici, la Turdaş, săpăturile arheologice din anii 1895 şi 1910 au scos la iveală vatra unei aşezări cu materiale specifice asemănătoare celor de la Tărtăria. La Daia Română, de pildă, s-a găsit un vas cilindric a cărui vechime este anterioară cilindrilor-sigilii din Sumer). Caracteristicile materialelor descoperite în aceste staţiuni au determinat specialiştii să-i creeze o identitate proprie, sub denumirea de Cultura Turdaş-Vinca (4500-3700 i.H.).
(sursa certitudinea.ro)



Sumerologul american John A. Halloran: „Cum se poate explica faptul ca intr-o regiune din vestul Romaniei, inconjurata cu nume sumeriene ca URASTIE (Orastie, n.n.), SIMERIA, KUGIR (Cugir, n.n.), s-au gasit trei tablite din lut local, cu pictograme sumeriene, dar mai vechi cu 1.000 de ani decat cele din Mesopotamia?(...) Asumandu-ne o origine triviala, recenta, romana, sigur ca acestea nu ne mai apartin.”

Istoria interzisa a omenirii

“Esti materie, esti un amestec intamplator de substante chimice. Esti un animal superior, o maimuta evoluata, esti…un accident al legilor fizicii.” Te simti vizat?

Materie, numai materie. In spatele acestor jocuri scenice care ne pun o ordine bine calculata in viata si in ganduri se ascunde un peisaj de culise mult mai vast si mai tenebros decat se poate banui analizand faptele accesibile. 

Nu sunt putini acei specialisti, dintre care se disting nume precum Michael Cremo si Richard L. Thompson, autorii cartilor “Arheologia interzisa” si “Istoria ascunsa a rasei umane”, care vorbesc despre fenomenul filtrarii cunoasterii. Dupa cum o sugereaza contextual forma termenului, aceasta politica, suspectata ca fiind o arma de capatai a elitelor ce conduc lumea din umbra, este menita sa tina masele in ignoranta si necunoastere. Altfel spus, este vorba despre puterea intelectuala, cea din care deriva toate formele de dominatie si control la care este supusa civilizatia umana astazi. Articolul de fata nu va trata insa despre cine sunt sforarii acestor masinatiuni, ci se ambitioneaza sa releve cate ceva despre modul in care ei opereaza.

“Involuatii” stiau

Liderii fara chip care actioneaza manetele acestui mecanism al cenzurii limiteaza masiv accesul maselor la informatii care vizeaza in special originile si trecutul speciei umane, temelie a intelegerii existentei si scopului in viata. Este vorba despre aspecte esentiale ale civilizatiei si ale planetei pe care, daca le-am cunoaste, ne-am intelege mai bine natura si misiunea; ceea ce ne-ar face insa liberi si mai greu de controlat. Sunt lucruri pe care “EI” le cunosc, dar pe care le tin departe de noi, din egoism, din interes, din trufie, din nevoia de a avea un ascendent asupra semenilor.

Premisa fundamentala de la care porneste teza unor specialisti precum cei mentionati mai sus, cum ca istoria umana este cu totul alta decat cea care ne este prezentata astazi in mod oficial, rezida, ca debut, in scrierile antice. Majoritatea culturilor dispun de astfel de carti care vorbesc despre existenta unor civilizatii avansate in trecutul foarte indepartat, dar scrierile in sanscrita ale Indiei sunt de departe cele mai explicite in aceasta directie. Manuscrise antice, precum Mahabharata, Ramayana sau Vedele vorbesc deschis, pe langa principiile filosifice si culturale indiene, si despre episoade fascinante din vechime, care fac descrieri amanuntite ale unor tehnologii pe care omenirea abia le-a dobandit astazi. Sunt descrise aparate de zbor impreuna cu principiile lor de functionare, sunt mentionate arme precum bomba atomica sau chiar bomba cu hidrogen si se descriu avansate tehnici medicale si genetice. Aceleasi carti vorbesc despre erele pamantului, despre ciclicitatea vietii pe planeta si despre succedarea civilizatiilor. Convingeri asemanatoare vin din intelepciunea romana si egipteana dar mai ales dinspre cea greaca de unde, de la Platon si Artistotel ne parvin invataturi referitoare la aceeasi insiruire a vietii. Ei credeau puternic intr-o fiintare pe ere, dupa un model arhetipal. Astfel, in credintele stravechi - care, dealtfel, nu sunt deloc de lepadat – un mare ciclu de viata incepe edenic, cu o Era de Aur, in care toate fiintele umane sunt spiritualizate, constiente, bune. Aceasta era este succedata de cele de Argint, Bronz si Fier, ce caracterizeaza, gradual, deprecierea umana prin cultivarea lacomiei si a individualismului intr-atat incat lumea trebuie reconfigurata. Ceea ce se si intampla, printr-un cataclism general si o reinchegare ulterioara a vietii.

In viziunea initiatilor indieni, oamenii s-au nascut de mai multe ori si de tot atatea ori, minus unu (inca), au disparut in urma unor dezastre de exterminare a speciilor. Acest lucru s-ar fi intamplat insa numai pentru ca viata sa reinfloreasca, prin repopularea Pamantului fie de catre refugiati paranormali, neafectati de Armageddon, fie de civilizatii superioare din alte sfere cosmice. Cartile acestea fac referiri foarte serioase la existenta in urma cu milioane si chiar cu miliarde de ani in urma, pana la inceputurile planetei, a inteligentei pe Pamant si a civilizatiilor evoluate. Totusi, pentru sustinerea unor atari premise, trebuie sa existe si probe fizice. In absenta acestora, s-ar putea presupune cu usurinta ca scrierile sunt false, mincinoase, produs al unei imaginatii disproportionate. Surprizator, ele sunt cofirmate nu doar sporadic, ci chiar abundent, nenumarate dovezi arheologice ale existentei unor antice civilizatii avansate iesind la lumina, accidental sau “vanate”, in toate colturile lumii.

Exemplele sunt numeroase si dispun de caracteristici mult prea complexe pentru a fi expuse convingator aici, dar vom face cateva insemnari succinte. Este vorba despre descoperiri arheologice precum: macheta egipteana din lemn din secolul al II-lea i.Hr, care are forma unui avion; ciocanul descoperit la marginea Londrei, incastrat intr-o roca veche de 500 milioane de ani; harta desenata in 1513 a amiralului turc Piri Reis, care arata in detaliu portiuni din Africa, America si Antarctica, in conditiile in care Antarctica a fost descoperita oficial abia in 1818. Mai mult, harta reprezinta continentul alb asa cum arata el sub gheturi, stare in care se afla, probabil, in urma cu 10.000 – 12.000 de ani; orasul Nan Madol, construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice, al caror transport nu poate fi explicat; artefactul Coso, din Olancha, California, asemanator cu un dispozitiv de aprindere, gasit in interiorul unei bucati de piatra care ar fi avut nevoie de 500.000 de ani pentru a se forma. O amprenta palmara a fost gasita intr-un strat de piatra calcaroasa avand circa 110 milioane ani, in localitatea Glen Rose (Texas). In nordul inghetat al Canadei s-a gasit un deget omenesc fosilizat,datand din Cretacic. In Utah, intr-un strat de roca estimat la 300-600 milioane de ani vechime, s-a descoperit ceea ce pare amprenta unei talpi omenesti, incaltata intr-un soi de sanda. Minerii din Africa de Sud au scos la lumina sute de sfere metalice de origine necunoscuta, denumite sferele Klerksdorp. Ele au circa 3-5 cm in diametru, iar unele au incrustate linii paralele, asemenea unor santuri, de jur-imprejur. Sferele par a fi facute de mana omului, desi specialistii nu pot explica in ce fel au fost realizate liniile. Stratul de roca din care au fost extrase aceste sfere dateaza din precambrian, vechimea lor fiind estimata la 2,8 miliarde ani.

Exemplele pot continua, acestea sunt doar cateva dintre cele mai cunoscute care au ajuns sub ochii publicului larg. Surprinzator este insa faptul ca, desi asemenea reusite arheologice vorbesc fatis despre o realitate incontestabila, oamenii de stiinta nu le aplica mai mult decat o eticheta pe care sta scris “mistere”. De ce alegem sa le consideram curiozitati si bizarerii, cand putem accepta povestile uneori de necontestat pe care aceste obiecte ni le spun? Nimeni nu se oboseste, oficial, sa sape mai adanc si sa intelega implicatiile uriase pe care le au aceste lucruri. Ne servesc, prin intermediul cercetatorilor si al publicatiilor pe care le au in “buzunar” toate aceste informatii, probabil desperecheate, bizuindu-se fara griji pe faptul ca ignoranta isi va juca rolul si ne va impiedica sa ne implicam activ sau sa ne “sinchisim” macar de ele. Pentru ca, la urma urmei, cine suntem noi sa ne gandim la asemenea lucruri? Ce conteaza daca oamenii au 10 mii, o suta de mii sau un milion de ani? Aceste preocupari sunt ciudate, abstracte, ele reprezinta exclusiv apanajul unor filosofi si mistici neintelesi, izolati in turnurile lor de fildes. Noi trebuie sa ne traim viata la maximum, timpul inseamna bani, este scurt, viata trece, nu trebuie irosita cu intrebari existentiale. Sunt numai cateva dintre trendurile pe care elitele ni le-au impregnat, pentru a imbraca poate cele mai importante deprinderi pe care ar trebui sa le posedam in cosumatii care sunt adesea ridicole si caraghioase in ochii unei opinii publice profund contaminate. 

Toate culturile si civilizatiile credeau ca venim dintr-un nivel spiritual al realitatii, traiau in acord cu aceasta convingere si erau armonizati cu natura si viata. Mai putin noi, care ne dezicem de orice forta superioara. Noi, care ne credem fruntasi si superiori, nu doar ca civilizatie, ci la nivel individual. Este in asentiment cu mersul actual al lucrurilor ca “eu” sa fie in centrul lucrurilor si “mie” sa fie elementul de referinta al existentei. Si tocmai pentru ca “eu” nu este singur, ci sunt sase miliarde ca el, acest lucru duce la izolare, la dezbinare si conflicte, la dominatie si razvratire. Daca eu lupt doar pentru mine, atunci cauza mea nu mai este si a altora, ceea ce ma face sa fiu absolut singur, neunificat in nimic cu altcineva. Desi poate parea desuet, nu este decat aplicarea maximei “Dezbina si stapaneste” la nivel planetar.

Spuneam putin mai sus ca, daca ideea spiritualitatii ti se pare a fi o doctrina, un raspuns disperat al Bisericii la avantul actual al stiintei, atunci ar trebui sa te intrebi daca nu crezi asta tocmai in urma faptului ca esti controlat. Ei bine, sa venim in sprijinirea unei asemenea declaratii si cu un exemplu. Este vorba despre cazul sotilor Pierre si Marie Curie. Cei doi cercetatori francezi din secolele XIX – XX sunt recunoscuti oficial pentru performantele din domeniul radioactivitatii, care le-au si onorat activitatea prin obtinerea unui premiu Nobel pentru Fizica in anul 1903. Niciun manual insa si in general nicio carte nu vor mentiona implicarea lor activa si meritorie in experimentele parapsihologice. Pret de mai multi ani, cei doi cercetatori au derulat o serie de teste cu nuanta supranaturala in laboratoare si institutii, inregistrand rezultate notabile si succese nebanuite, materializate prin comunicarea cu spiritele, extracorporalizari, materializari, clarviziune si alte astfel de fenomene catalogate astazi drept “bazaconii”.

Aceasta activitate intensa si mascata este atestata de o documentatie vasta aflata in arhivele institutiilor care le-au gazduit initiativele lui Pierre si Marie. Si in acest caz, exemplele unor performante si descoperiri halucinante pe taram spiritual sunt in numar suficient de mare, incat sa ateste existenta incontestabila a unei asemenea dimensiuni umane. De ce ocultizarea lor? Pentru a masca latura spirituala a umanitatii si pentru a canaliza civilizatia spre materialism si consumerism. Suntem vaduviti prin aceasta privare de cunoastere, de aspecte importante ale existentei si ale fiintei umane, capitale in intelegerea completa a ceea ce suntem si a ceea ce avem de fapt de facut aici. Daca nu stim nimic despre aceste lucruri, care, iata, exista ca parte a realitatii, este firesc sa ne refugiem in productie si consum, in efemer, in placeri marunte si in bucurii intr-adevar animalice. Iar acest lucru nu este intamplator.  (sursa Descopera.ro)

Roza Vanturilor

Imagine

You may say that I'm a dreamer
But I'm not the only one
I hope someday you'll join us
And the world will live as one

Marele Dictator

Animal Farm

OPRESTE'TE, CLIPA!

Argila- O minune

   De cativa ani incoace, in luna ianuarie, fac o cura cu argila. Nu pentru ca am vreo boala grava sau ceva, ci pentru detoxifiere. Nu pot spune ca am observat efecte vizibile, dar am observat o crestere a nivelului de energie si vitalitate. Eu folosesc argila Algo a dl. Mircea Bocan (este adusa din Tibet).
Se gaseste sub diverse sortimente: argila alba, galbena, rosie, verde si gri, cea mai buna (in sensul continutului de informatii si energii benefice) fiind cea galbena (are cel mai mare continut de fier, magneziu si calciu), urmata de argila alba.
Pentru cei care nu au auzit sau nu stiu la ce se poate folosi, am gasit cateva informatii interesante.
    
  Virtutile argilei sunt numeroase: are o remarcabila putere de absorbtie; are putere antioxidanta; potenteaza fortele de aparare ale organismului; are proprietati cicatrizante de exceptie; reincarca celulele organismului cu energie vitala, revigorandu-le; este antiseptica, antitoxica, cu proprietati bactericide; este un agent natural de revigorare fizica.

  Indicatii terapeutice: afectiuni ale aparatului digestiv si anexe (ulcer, gastrita, colita, enterocolita, rectocolita, hemoroizi, constipatie - daca nu exista modificari anatomice ale colonului, pancreatite cronice, hepatite cronice, colecistite fara calculi, diaree, dizenterie); afectiuni renale(infectii urinare rebele, calculi renali si nisip/mal renal, insuficiente renale); tulburari metabolice si dereglari glandulare diverse (diabet zaharat tip II, hiper si hipotiroidie, noduli tiroidieni, noduli mamari-tumori benigne, spasmofilie); tulburari ale aparatului cardiovascular (hipertensiune arteriala de origine renala, ameliorarea circulatiei arteriale si venoase, hipotensiune); afectiuni ale aparatului uro-genital (tulburari de menopauza, dereglari ale ciclului menstrual, fibromatoza uterina in faza incipienta, afectiuni ale prostatei). Rezultate bune se obtin si in dureri reumatice, migrene, plagi, ulcere varicoase, bronsite, anemii, stari de stres, acnee.
  
Pentru uz intern este obligatorie cura de baza care dureaza 3 saptamani, timp in care se bea apa argiloasa tulbure de 3 ori pe zi. 
Cura de intretinere se continua in urmatoarele 4-6 luni, luandu-se doar o doza dimineata, timp de 10 zile consecutiv in fiecare luna. In functie de vechimea bolii, de varsta, de stresul acumulat, de conditiile de munca si de viata ale fiecaruia, cura de intretinere poate varia de la 10 zile pe luna la 15-20 zile sau, in cazurile mai grave, cateva luni la rand fara intrerupere. Daca dupa cura de baza problemele nu sunt rezolvate, aceasta poate fi prelungita cu 1-2 saptamani. Supradozarea nu are efecte secundare.
Este importanut ca in timpul curei cu argila sa nu se consume antibiotice, grasimi animale si alcool deloc.
Preparare

Într-un pahar de sticlă sau o cană de porţelan se pun 100-150ml apă. Se adaugă o linguriţă plină cu argilă sau un bulgăraş de argilă de mărimea unei nuci mici. Argila sub formă de bulgăraşi nu trebuie fărămiţată, întrucât se dizolvă singură in apă. Pregătirea argilei se face din ajun: se lasă de seara pâna dimineaţa, când este amestecată bine cu o spatulă de lemn şi se bea rapid foarte tulbure, pe stomacul gol, cu 30min înainte de masă. Sedimentul (ca un zaţ de cafea) se aruncă şi se pregăteşte apa cu argilă pentru masa următoare. Acest procedeu se repetă de 3 ori pe zi, înaintea meselor importante. Esenţial este să se bea apa argiloasă foarte tulbure înainte de masă, nu după masă. Cei care postesc sau nu mănâncă dimineaţa ori seara, pot consuma argila liniştiţi, fără a mânca nimic după aceea. Este important să nu se folosească în manipularea argilei metalul sau plasticul, ci numai sticlă, porţelanul sau lemnul.
  
Pentru uz extren argila poate fi folosita sub forma de cataplasme pentru noduli tiroidieni, guşă, noduli mamari, prostată, dureri articulare sau ca si masca de frumusete.

Prepararea cataplasmei

Din argilă şi puţină apă se face o pastă groasă, consistentă , care se aplică pe locul bolnav în grosime de 0,5 - 1 cm, fie direct pe piele, fie pe un tifon. Cataplasmele se aplică de 2 - 3 ori pe zi, timp de 2-3 ore, sau se lasă de seara până dimineaţa.

Masca de frumuseţe

Se ia un castravete mic, care se rade pe răzâtoare mică. Se stoarce sucul, în care se dizolvă o linguriţă de argilă sau un bulgăraş, amestecându-se până se obtine o pasta omogenă. Se întinde uniform pe toată faţa se lasă 10-15 minute să se usuce bine, apoi se spala faţa cu apă călduţă. În cazul acnee, pe lângă cura internă, masca va fi aplicată zilnic.

La prepararea argilei se va folosi numai apă de izvor, de fântână sau apă plată.
Argila ALGO pot fi comandata direct de pe site (http://www.argila-algo.ro/act_terapeutica.php) sau procurata din farmaciile si magazinele cu produse naturale din toata tara.

Una dintre supravietuitorii filmului Avatar

Am fost si eu, din curiozitate, sa vad filmul Avatar...Mi s-a parut un film bun, foarte bine realizat si  ideea de a trai in perfecta comuniune cu natura este incredibila. Ne face sa ne amintim de rasa umana la inceputurile ei....
Dar...wtf? Cum naiba sa te sinucizi pentru ca ai vazut un film? Ca e aiurea in vremurilea astea? Adevarat...dar niciodata nu a fost foarte bine.E prea cruda si urata lumea inconjuratoare? Muta-te la tara undeva....si poate o sa simti altfel. Fa o cura de munte si fi atent in jurul tau...si lumea asta are multe de oferit dar trebe sa asculti, sa vezi, sa simti. Dar cum poti sa faci toate astea daca nici macar nu te mai plimbi..iesi din casa doar ca sa mergi la job sau la mall..si apoi esti trist ca ai vazut Avatar?
„Asta este tot ce fac în ultima vreme, caut pe internet informaţii şi imagini legate de film. Cred că asta mă ajută cumva. Îmi este extrem de greu să accept faptul că e doar un film şi să trec peste asta, peste faptul că nu voi putea niciodată trăi ca Na'vi. Cred că îmi trebuie un alt film care să mă scoată din asta„, scrie o fană care semnează Elequin. (capital.ro)
Normal ca iti este greu...daca stai toata ziua pe internet. Tu asta crezi ca iti trebuie sa te scoata din starea aceasta..un alt film? Eu cred ca ai nevoie sa mai iesi din casa.
Eu zic sa ne trezim cu totii si sa incercam fiecare sa facem lumea mai buna :)

No hai sa mai si radem!

Kevin Shea Stand Up Comedy: I am Legend and My Blackberry

Secretul hranei artificiale

Codex Alimentarius este unul din cele mai bine păstrate „secrete deschise". Este finanţat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) si Organizaţia pentru Alimente si Agricultură (FAO), ambele aparţinând de ONU. Este cel mai mare dezastru pentru sănătatea noastră, întrucât va interzice elemente vitale de alimentaţie. Adepţii teoriei conspiraţiei susţin ca planul "Guvernului Mondial" e menit să decimeze populaţia planetei, aflată în continuă creştere. Dacă până acum războaiele mondiale erau cele care reglau numarul populaţiei, de acum soluţia stă în alimentaţie. Aceiasi adepţi susţin că în 30 de ani de la implementarea Codului, populaţia planetei se va stabiliza la două miliarde, o masă suficient controlabilă, care este îndeajuns pentru resursele planetei şi care este în acord cu normele de poluare etc. În acest interval un miliard de oameni vor muri din lipsa elementelor principale de hrană, iar alte două miliarde datorită bolilor ce vor fi generate în organism.

  Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Cine se va opune sau va folosi alimente in afara Codex-ului va face inchisoare. Practic, omenirea va avea parte de o hrana farmaceutica. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor alternative in cazul multor boli grave, descrie aceasta situatie astfel: „Adevaratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a castiga bani pe seama bolilor cronice, si nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli. Industria farmaceutica are un interes financiar direct in perpetuarea acestor maladii, pentru a-si asigura mentinerea si chiar cresterea pietei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt facute pentru a alina simptomele si nu pentru a trata adevaratele cauze ale bolilor. Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent si raspandit, ucigand in acest mod milioane de oameni. La fel va fi si in cazul Codexului care nu e altceva decat o masura de decimare a populatiei planetei care va manca produse farmaceutice, ce vor fi iradiate, vor contine cobalt si vor fi modificate genetic, generand cancere."

   Aplicatiile Codexului
 
   Directivele Codex-ului Alimentarius enuntate de catre Directiva Europeana in ceea ce priveste suplimentele alimentare trebuie aplicate sub amenintarea sanctiunilor financiare.
1) Eliminarea oricarui supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi inlocuite de 28 de produsi de sinteza farmaceutica, care vor fi dozati si vor fi disponibili numai in farmacii, pe baza de prescriptie medicala. Clasificate ca "toxine" (!!), vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata numai in doze care NU au impact asupra nimanui. De exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale, folosirea lor sanctionandu-se cu inchisoarea.
2) Medicina naturista cum ar fi acupunctura, medicina energetica, ayurvedica, tibetana etc, vor fi interzise.
3) Agricultura si alimentatia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicand din principiu asa numita agricultura bio. Aceasta implica, de exemplu, ca fiecare vaca de lapte de pe planeta sa fie tratata cu hormonul de crestere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planeta folosit in scopuri de hrana trebuie tratat cu antibiotice si cu hormoni de crestere. Regulile Codexului permit ca produsele ce contin organisme modificate genetic (OMG) sa nu mai fie etichetate corespunzator. In 2001, 12 substante chimice despre care se stie ca sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise in mod unanim de 176 de tari, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce inapoi 7 dintre aceste substante interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.
4) Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiatie vor fi mult mai mari decat cele permise anterior. Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor.

   Cum va fi implementat programul
 
   Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. Acum, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013.      Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.
- suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv, nici terapeutic
- vor fi necesare retete pentru toate medicamentele peste o doza extrem de mica
- usturioul sau menta, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice
- toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod
- produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor, niciun fel de eticheta nefiind necesara

  Africa de Sud a afirmat că nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius. Ministrul Sănătăţii Manto Tshabalala-Msimang a declarat că ţara sa este în dezacord cu această dihotomie între medicina naturistă şi medicina alopată. Conform concluziilor sale, aceste dispoziţii vizează doar obţinerea banilor de pe urma remediilor brevetate şi de aceea urmăresc să discrediteze folosirea produselor naturiste.

  India nu se va conforma directivelor Codex-ului Alimentarius pentru că acest Codex a promovat formule ce conţin ingrediente chimice care cauzează inflamaţii extrem de distructive la nivelul creierului copiilor. Delegatul indian însărcinat pentru a pleda împotriva Codex-ului  a fost ignorat, iar când acesta a insistat pentru o dezbatere, a fost dar afară din cameră.

  Asociaţia medicilor şi chirurgilor americani şi-a exprimat opoziţia faţă de Codex Alimentarius, pentru a putea continua să se folosească de remediile naturiste, alături de cele medicamentoase.

  În Marea Britanie, practicanţii medicinii naturiste, susţinuţi de membrii Camerei Lorzilor s-au opus ferm politicii pro-codex a lui Tony Blair. Acesta din urmă a fost taxat pentru ipocrizie, întrucât a afirmat public că familia lui foloseşte remedii naturiste, suplimente alimentare şi produse homeopatice.

Romania este prima tara din lume care va folosi in agricultura un compus chimic pe baza de initium, un ingredient activ din noua clasa a substantelor chimice impuse de Codex Alimentarius. Produsele vor fi furnizate de compania germana BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune ca "beneficiile pe care le-ar aduce aceasta substanta sunt legate in primul rand de combaterea daunatorilor, dar, totodata ea micsoreaza si durata in care se obtine recolta." Dupa ce acest produs va fi experimentat in Romania, urmeaza sa fie omologata utilizarea lui si in Olanda, Germania, Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetatorilor care combat "Codex Alimentarius", folosirea produselor cu initium sporeste cu pana la 65% rata riscului de cancer de colon, substanta, care intra rapid in combinatii chimice, devenind reziduala in organism. De pilda 1 mg de initium intrat in organism o singura data se elimina in aproape un an. Or, daca acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum initium ajuta la cresterea rapida a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la marirea tumorilor maligne. (sursa agentia.org)

  

Mă întreb...totusi...ce mai e de făcut?

Codex Alimentarius

  Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare.

   Organizaţia are ca obiective:

• Protejarea sănătăţii consumatorilor
• Asigurarea unor practici loiale în cadrul comerţului cu produse alimentare
• Armonizarea cerinţelor
• Facilitarea comerţului internaţional

  Codex Alimentarius elaborează: 

• standarde de calitate
• standarde din domeniul sănătăţii şi al securităţii
• standarde de nutriţie
• metode de standardizare uniformă

  Standardele pentru produse alimentare, liniile directoare şi alte recomandări elaborate de Codex Alimenatrius se bazează numai pe principiile unor analize şi dovezi ştiinţifice bine fundamentate ce implică un studiu aprofundat al tuturor informaţiilor relevante, pentru ca standardele respective să asigure calitatea şi securitatea produselor alimentare.

Lista standardelor este disponibilă la următoarea adresă:  

http://www.codexalimentarius.net/web/standard_list.do?lang=en


  De la 31 decembrie 2009, Guvernul României a început, alături de alte 165 de state semnatare (reprezentând aproape 85 % din populaţia planetei), implementarea temutului Codex Alimentarius.

România a trimis deja formularele de înscriere si aderare in ultimele zile ale anului trecut, iar din iulie 2010, după întâlnirea de la Roma va începe implementarea proiectului, prima etapă prevăzând plantele modificate genetic, precum şi normativele aditivilor alimentari.



 

Cu si despre folk (continuare)

Am revenit asupra subiectului folk deoarece nu puteam să las să se "răcească". Sunt foarte multe de spus. Mă refer la folkul românesc.

"Într-o vreme în care programul la TV nu era decât un lung pomelnic de realizări măreţe, cinematografele dădeau filme comuniste, iar barurile se închideau regulamentar până la 10 seara, Cenaclul Flacăra a încălzit tineretul condamnat la cravata de pionier şi la carnetul de UTC cu iluzia că ceva-ceva se schimbă. Controversată şi pe vremea comunismului, şi după, mişcarea de care se leagă numele poetului Adrian Păunescu a fost, asemenea multora dintre cântecele pe care le promova, un „cover” după euforia Woodstock-ului american, interpretat, în stil românesc, cu compromisuri şi exagerări uneori, dar şi cu mult curaj şi mult talent, alteori. "

Peste 10 ani de existenţă, peste 1.600 de spectacole, sute de nume aduse din spatele scenei în căutarea revelaţiilor, zeci de mii de oameni uniţi de o euforie şi de o pasiune ce contrasta flagrant cu formalismul serbărilor de 23 August şi zeci de cântece fără moarte în sufletele celor care le-au fredonat în nopţile meschine ale anilor ’70 şi ’80. Deopotrivă tribună pentru manipulări şi pentru teribilisme, Cenaclul Flacăra rămâne cel mai important fenoment de masă cu filiaţie culturală din perioada comunistă. „Un fenomen cu foarte multe nuanţe”, după cum l-a descris chiar Adrian Păunescu". (capital.ro)

Regretatul Florian Pittiş explica pentru Jurnalul Naţional succesul Cenaclului prin nevoia de exprimare şi de libertate a tinerilor vremii: „Era vorba de o nevoie reală a tinerilor din acea perioadă de lirism, nevoie care nu mai era întâlnită nici măcar în programa şcolară, pentru că dexterităţile - muzica, desenul, chiar limba română, toate, fuseseră reduse, şi atunci, chiar cei care nu puteau să se manifeste cântând, veneau aici în loc să se ducă la discotecă”.

Folkistul clujean Emeric Imre era, la începutul anilor ’80, unul dintre tinerii despre care vorbea Pittiş. „Am luat contact cu fenomenul încă din liceu, prin anii ’81-’82, când mergeam cu gaşca de la bloc sau de la şcoală la concertele care se ţineau pe atunci în Sala Sporturilor din Cluj-Napoca. Cenaclul Flacăra era un eveniment ultra-important pentru noi pe vremea aceea, deşi la Cluj era, oricum, o activitate culturală destul de efervescentă şi pe vremea aceea”, povesteşte Imi. „Cenaclul era iubit de toată lumea. Acolo, ca şi la Europa Liberă, auzeai şi adevăruri spuse în anumite cântece şi chiar de către Adrian Păunescu. Se spunea că nu aveam apă în ţevi sau căldură, de exemplu şi asta te făcea să speri că se putea schimba ceva. Era libertate de exprimare, chiar dacă Păunescu avea în program şi cântece patriotice cu care închidea gura nomenclaturii”, consideră Imi Imre. „Nu era numai un cenaclu în care cântam, cât un loc în care ne întâlneam şi schimbam idei, şi erau şi idei revoluţionare. Lucrul minunat era că în Cenaclul Flacăra puteam spune absolut orice. Nimeni nu ne-a spus, cel puţin cât am fost eu acolo, ce să spunem şi ce să nu spunem, niciodată, absolut niciodată”, este mărturia din interior a lui Florian Pittiş. Imi a debutat pe scena Cenaclului în 1984, împreună cu Ghiţa Cucui şi Liviu Robu, cu care formau grupul Notorius.

„În ciuda a tot ce se spune despre Adrian Păunescu, eu susţin că fenomenul acesta al Cenaclului Flacăra a pregătit generaţia care a făcut Revoluţia în ’89. Plus că, din punct de vedere cultural, Păunescu s-a înconjurat multă vreme de oameni de mare calitate, precum Tudor Gheorghe, Amza Pellea sau Ion Caramitru. Unde mai pui că, într-o vreme în care barurile se închideau la 10 seara, cenaclurile ţineau şi până la 1-2 noaptea”, dezvăluie Imre magia Cenaclului Flacăra. (capital.ro)

„Cenaclul era ca o fabrică de făcut cântece. Au fost ani şi de revoltă şi de spectacol viu şi de aceea m-am dus. Toţi umblam în jeanşi de dimineaţa până seara, dormeam în jeanşi, pe scenă ne aflam tot în jeanşi”, rezumă Vasile Şeicaru, pentru Jurnalul Naţional, definiţia fenomenului Cenaclul Flacăra.

Poate unii dintre voi nu ştiu, dar, a revenit in prim-plan după ‘89, când câţiva entuziaşti precum Victor Socaciu cu Festivalul “Om bun” si acelaşi Adrian Păunescu cu Cenaclul “Totuşi iubirea” au încercat reînvie "flacăra" să dar nu mai avea vigoarea, entuziasmul, prospeţimea perioadei de aur.

Cu si despre folk

Mi-a venit ideea să scriu despre folk acum câteva zile în timp ce ascultam o emisiune a unor bune prietene de-ale mele la Radio Color Orăştie numită Ora de folk. Mi se pare o idee foarte bună mai ales ca încă mai există destui, aş putea spune chiar foarte mulţi, iubitori ai acestui gen de muzică.
Şi eu sunt una dintre ei, bineînţeles.

Presupun că oricine a auzit de Cenaclul Flacăra măcar odată în viaţă. A fost un adevărat fenomen cultural din 1973 pînă în anul 1985 când a fost, din păcate, interzis.
Pe scena Cenaclului Flacăra, s-au lansat, cele mai faimoase figuri ale muzicii folk. Mircea Vintilă, Dan Andrei Aldea, Valeriu Sterian, Florian Pittiş, Anda Călugăreanu, Tatiana Stepa, Ştefan Hruşcă, Vasile Şeicaru, Pasărea Colibri, Pasărea Phoenix şi mulţi alţii au cântat şi s-au lansat in cadrul Cenaclului.

Mi-aş dori să fi fost şi eu măcar la un concert al lor dar din păcate eram foarte mica pe acea vreme...mi-aş fi dorit să trăiesc şi eu emoţia aceea, entuziasmul, libertatea....
Dar cel puţin încă nu s-au uitat melodiile acelor vremuri care încă mai răsună în mintea şi inimile noastre şi ţine doar de noi să nu piară cu totul.
Dar despre folk şi Cenaclul se pot scrie multe...poate o să mai revin în alte postări cu mai multe detalii.

Una dintre piesele mele preferate este Ploaia care va veni - Pasărea Colibri: