Faceți căutări pe acest blog

vineri, 12 februarie 2010

Fabrizio de Andrè

Artistul s-a născut în Genova în 1940 şi a făcut parte dintr-o familie de înaltă clasă, împreună cu care s-a refugiat in Piemont, in timpul războiului, tatăl său fiind un cunoscut militant în rândul mişcării anti-fasciste. Revine în Genova unde îşi va face toată formarea şcolară, inclusiv Universitatea de Drept, pe care însă nu o termină. Este pasionat de muzică de timpuriu şi studiază vioara, chitara şi cântă jazz împreună cu diferite trupe locale.

În 1958 înregistrează primul disc Nuvolle Barocche (Norii din Baroc) urmând apoi un număr important de 25 de alte albume.
Lumea versurilor lui de Andre este impresionantă şi se axează în deosebi pe surprinderea poveştii oamenilor sau a vieţii din sfera mizeră, mai puţin plăcută şi cunoscută tuturor. Astfel ascultăm despre lumea prostituatelor de pe străzile întunecate ale oraşelor italiene, mafia şi capii lor, închisori, închişi, damnaţi, asasini, pescari, comerţul de pe malul mării, războaie şi moartea oamenilor nevinovaţi, conducători etc…

Avându-şi rădăcinile în Genova, unul dintre albume (Creuza de ma ) îl dedică acelei lumi aparte, a comerţului maritim, al pescarilor morţi pe mare, al gălăgiei de pe străzile înguste ce duc la valurile mării, desigur cântat în întregime în dialectul genovez şi acompaniat de instrumente specifice zonei în care cultura italiana, cea greacă şi cea turcească par să creeze o simbioză perfectă.

Un alt moment de răscruce din viaţa lui este anul 1979 când împreună cu soţia lui este răpit de o bandă de vânători de recompense din Sardinia şi sunt închişi timp de câteva luni într-o zonă muntoasă şi inaccesibilă din Supramonte. După ce vor fi eliberaţi, de Andre va compune cântecele şi versurile pentru albumul inspirat de experienţa din Supramonte, dedicat “gardienilor” săi, considerându-i de fapt adevăraţii prizonieri ai acestei răpiri.
A murit în 1999 la Milano, fiind rapus de cancer la plamani.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu